NeuroAffective Relational Model (NARM) este un model de ultimă generație.

Acesta abordează atașamentul, traumele relaționale și de dezvoltare, altfel denumite “Trauma Complex” (Complex-PTSD sau C-PTSD). 

Acest model complex, orientat spre dezvoltare, informat neurosciențific, a apărut din orientările psihoterapeutice anterioare, inclusiv Psihoterapia Psihodinamică, Teoria Atașamentului, Terapia Gestalt, si diverse abordări de Terapie  Somatice, precum Somatic Experiencing.

În acest fel NARM are o dublă abordare: Top-down și Bottom-up, adică integrează metodele psihoterapeutice de „ sus în jos” cu abordările somatice de „jos în sus” într-un context relațional.

NARM este modelul psihoterapeutic dezvoltat de Dr. Laurence Heller pe parcursul carierei sale clinice de 45 de ani. A fost introdus pentru prima dată în cartea sa de vânzare pe scară largă „Healing Developmental Trauma : How Early Trauma Affects Self-Regulation, Self-Image and the Capacity for Relationship”, disponibilă în prezent în peste zece limbi.

Modelul NARM este o abordare puternică pentru abordarea experiențelor adverse din copilărie și a consecințelor sale pe termen lung, care au fost evidențiate în studiu Adverse Childhood Events.

Bazele NARM sunt că, deși ceea ce s-a întâmplat în trecut este semnificativ, nu acesta creează simptomele pe care oamenii le experimentează ca adulți.

Persistența stilurilor de supraviețuire adecvate trecutului este cea care distorsionează experiența prezentă și creează simptome.

Aceste modele de supraviețuire, după ce au supraviețuit utilității lor, creează o deconectare continuă de sinele nostru autentic și de ceilalți.

De exemplu, disocierea și izolarea sunt principalele mecanisme pentru a face față celei mai vechi traume. În timp ce disocierea și izolarea au salvat literalmente viețile oamenilor, pe măsură ce acest tipar continuă până la maturitate, ele creează simptome nesfârșite.

De asemenea, distorsiunile identității se dezvoltă ca răspuns la traumele timpurii care creează suferințe continuă.

De exemplu, copiii experimentează întotdeauna eșecul mediului ca un eșec propriu.

Un exemplu simplu: dacă un copil crește cu părinți neiubitori, el sau ea nu poate vedea că acesta este eșecul părinților lor.

Copiii tind să-și dezvolte sentimentul de sine că sunt de neiubit.

De aceea, un element de bază în modelul NARM este lucrul cu nevoia inconștientă a copilului și apoi a adultului de a proteja relația de atașament.

În Narm este abordat procesul de splitting prin care protejăm imaginea îngrijitorului în detrimentul propriului simț pozitiv al sinelui.

Acest lucru are repercusiuni profunde pentru noi toți la nivel psihobiologic.

Modelul clinic NARM oferă tehnici precise și eficiente pentru lucrul cu temele esențiale ale distorsiunii identității și ale dizregularii fiziologice.

În abordarea NARM, lucrăm simultan cu psihologia și fiziologia persoanelor care au experimentat traume de dezvoltare și ne concentrăm pe interacțiunea dintre problemele identității și capacitatea de conectare și reglare

NeuroAffective Relation Model ™ se concentrează pe sarcinile fundamentale și pe unitatea psihobiologică, adică unitatea funcțională a dezvoltării psihologice și biologice. Este non-regresiv, non-cathartic și non-patologizant.